„Ciocănitul Catincăi de la casa de naşteri şi Mărioarei de la dispensar însemna grijă şi necunoscut. Urmăream paşii Catincăi la lumina slabă a felinarului şi gândeam ce mai poate fi“. În anii când dl dr. Constantin Oană, despre a cărui carte de amintiri scrie dl dr. Mihail Mihailide la rubrica Jurnal de jurnale, putea fi adesea o naştere – piatra de încercare a medicilor de circumscripţie rurală. Evenimentul se termina frecvent în mod fericit, încât, nu rareori, fostele parturiente, întâlnindu-se peste o vreme cu medicul, îi aminteau: „Domnu’ doctor să v-o arăt pe Maria cât este de mare, pe care am făcut-o cu dumneavoastră…“. (...)

   Consiliul Naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România a emis o Hotărâre pentru a clarifica situaţia asistenţilor medicali angajaţi ca funcţionari publici sau personal contractual în direcţiile de sănătate publică. (...)

    Duminică, 26 septembrie a.c., a fost sărbătorită Ziua Mondială a Inimii. Anul acesta, Societatea Română de Cardiologie (Grupul de lucru de Cardiologie preventivă) şi Fundaţia Română a Inimii au organizat la Iaşi, Bucureşti şi Timişoara manifestări dedicate prevenţiei bolilor cardiovasculare, promovării stilului de viaţă sănătos. Sub sloganul „Noi ne punem inima la treabă! Tu ce faci?“ s-au efectuat măsurători ale TA, s-a calculat riscul de evenimente cardiovasculare în următorii ani, s-au distribuit pliante despre factorii de risc cardiovascular. (...)

    Am ajuns în Iaşi, la Spitalul Clinic de Recuperare, înainte de ziua anunţată pentru interviu, însoţind, chipurile ca o rudă apropiată, un pacient ce venea din Dorohoi. Era dintr-un sat, dar se mutase la fata lui, la oraş. Fiind pătruns de bunele intenţii ce mă animau şi sprijinit de comportamentul firesc al pacientului, nu a fost o problemă să fiu acceptat şi să pot pătrunde pe secţie. „Dacă inspectorii unor comisii de control sau de acreditare a spitalelor, gândeam eu, entuziasmat de ideea proprie, ar folosi pentru fiecare nouă unitate luată în vizor această procedură şi ar merge acolo mai întâi ca pacienţi sau aparţinători, ar putea obţine, într-un timp record, o bună parte din informaţiile de care au nevoie. Restul ar fi doar ştiinţă, corectitudine, profesionalism.“ Entuziasmul de la început a ţinut însă doar până am ajuns – ca însoţitor al acelui pacient – pe secţie…